A A A

Semnătura electronică

   Semnătura electronică reprezintă un instrument indispensabil de mijloacele electronice de comunicare, iar în contextul reformării întregului sistem de achiziții publice prin automatizarea acestora, semnătura electronică a devenit obiect constant al contestațiilor înaintate de către operatorii economici contestatari și examinate în cadrul Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor.

   În vederea identificării soluției unitare pe marginea acestui subiect urmează a fi luate în considerare un șir de prevederi ale actelor normative în vigoare care reglementează utilizarea documentului electronic și semnăturii electronice. În context, dacă pentru procedura de achiziție de cerere a ofertelor de prețuri legiuitorul a prevăzut expres obligația semnării electronice a ofertei[1], atunci pentru licitația publică semnarea electronică a ofertei nu este prevăzută nemijlocit. Acest raționament al legiuitorului este dictat, pe de o parte, de faptul că nu toate procedurile de achiziții publice au, sau pot avea, ca etapă finală o licitație electronică, iar pe de altă parte sistemele informaționale automatizate nu asigură în toate cazurile posibilitatea aplicării mijloacelor electronice de comunicare.

   Cu toate acestea, chiar dacă nu este reglementată expres obligativitatea semnării electronice a ofertelor în textul Legii 131/15 privind achizițiile publice, urmează a fi luate în considerare art. 65 alin. (5) din legea nominalizată, potrivit cărora oferta, scrisă și semnată, se prezintă în conformitate cu cerințele expuse în documentația de atribuire utilizând SIA „RSAP”, cu excepția cazurilor prevăzute la art.33 alin. (7) și (11) din aceiași lege.

   Prin urmare, prezentarea ofertei prin intermediul SIA „RSAP” altfel decât semnată electronic nu poate fi considerată ca și o acțiune conformă, or prevederile normative de mai sus urmează a fi înțelese în coroborare cu prevederile art. 2 din Legea privind semnătura electronică şi documentul electronic[2], unde documentul electronic este definit ca o informaţie în formă electronică, creată, structurată, prelucrată, păstrată şi/sau transmisă prin intermediul computerului sau al altor dispozitive electronice, semnată  electronic în conformitate cu legea nominalizată. Totodată, legea de mai sus[3] la art. 2 definește și noțiunea de destinatar al documentului electronic care este o persoană fizică sau juridică căreia îi este adresat documentul electronic sau altă persoană care, în condiţiile legii sau ale contractului, recepționează documentul electronic, iar în cazul descris persoana respectivă reprezintă autoritatea contractantă.

   Prin urmare, oferta și actele aferente acesteia, întocmite și remise prin intermediul SIA „RSAP” reprezintă documente electronice care urmează a fi semnate electronic, or simpla scanare a documentelor respective, chiar și având semnăturile olografe, nu este suficientă pentru cazurile în care sunt aplicate mijloace electronice de comunicare, în măsura în care, pe de o parte, nu se asigură autenticitatea acestora, iar pe de altă parte, nu sunt întrunite rigorile normative ale actelor speciale cu putere de lege ce reglementează semnătura electronică și documentul electronic.



[1] Regulamentului privind achiziția bunurilor și serviciilor prin cererea ofertelor de prețuri, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 987 din  10.10.2018, pct. 25

[2] Legea nr. 91 din  29.05.2014 privind semnătura electronică și documentul electronic (Monitorul Oficial Nr. 174-177, art. 397)

[3] Ibidem

Share: